 |
no-mosuni/FORUM
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Sãu Fiu, ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã! ...ªi viaþa veºnicã este aceasta: sã Te cunoasca pe Tine singurul Dumnezeu adevãrat ºi pe IC-XC pe care
|
| Subiectul anterior :: Subiectul urmator |
| Autor |
Mesaj |
XMEN
Junior
Data inscrierii: 01/Oct/2007
Mesaje: 1
Localitate: N/A
|
 Trimis: 01/10/2007 18:43 Titlul subiectului: Mesaj trimis original în: <Data: 01.10.2007 18:18> |
 |
|
Nume: xmen
Email: xmen@yahoo.ca
Comentariu: Are dreptate nu o mai dati in sefeuri. Cultul mosuni e deviat de la Sfanta traditie si are numeroase influente de la alte culte sectare.E ortodox prin nume prin liturgica si cult e sectarism.Ce faceti voi mai jos sa va argumentati cultul se numeste Sola scriptura si e imprumutat de la protestanti.Vedeti-va de cultul vostru si daca vreti sa va justificati cautati in Sfintii parinti si Sfanta traditie argumentele cultului pe care-l practicati nu in rastalmaciri de scripturi.Si oricum are dreptate ca nu cinstiti Maica Domnului si Sfintii.E treaba voastra oricum.Ce barna sa vada respectivul ca ati dat toti cu pietre in el?A pus o intrebare fireasca de ce nu se respecta traditia si nu se cinsteste Maica Domnului?Uitat-va voi de barne inainte sa dati cu pietre.Adica toti oamenii in Biserica Ortodoxa sunt condamnati la pieire ca in tara asta mantuirea e numa la voi. Mai ganditi-va.
Data: 01.10.2007 18:18
_________________
X-men |
|
| Sus |
|
 |
CHIFA
Junior
Data inscrierii: 01/Oct/2007
Mesaje: 8
Localitate: BT
|
| Trimis: 02/10/2007 06:37 Titlul subiectului: Re: Mesaj trimis original în: <Data: 01.10.2007 18:18> |
|
|
| XMEN a scris: | Nume: xmen
Comentariu: Are dreptate nu o mai dati in sefeuri. Cultul mosuni e deviat de la Sfanta traditie si are numeroase influente de la alte culte sectare.E ortodox prin nume prin liturgica si cult e sectarism.Ce faceti voi mai jos sa va argumentati cultul se numeste Sola scriptura si e imprumutat de la protestanti.Vedeti-va de cultul vostru si daca vreti sa va justificati cautati in Sfintii parinti si Sfanta traditie argumentele cultului pe care-l practicati nu in rastalmaciri de scripturi.Si oricum are dreptate ca nu cinstiti Maica Domnului si Sfintii.E treaba voastra oricum.Ce barna sa vada respectivul ca ati dat toti cu pietre in el?A pus o intrebare fireasca de ce nu se respecta traditia si nu se cinsteste Maica Domnului?Uitat-va voi de barne inainte sa dati cu pietre.Adica toti oamenii in Biserica Ortodoxa sunt condamnati la pieire ca in tara asta mantuirea e numa la voi. Mai ganditi-va.
Data: 01.10.2007 18:18 |
Pentru xmen. Ceea ce fac eu aici, nu este de natura sa argumentez cultul sau sa iau apararea Parintelui , pentru ca nu este trebuință de asa ceva. Cel ce pazeste este DUMNEZEU.
Eu o sa te intreb ceva:Daca un soarece intra in stupul albinelor, ce se intampla? Daca iti intra o persoana in casa ta, si te intreaba ceva…nu ii raspunzi? Daca intra o persoana pe site-ul nostru, sa nu ii raspundem? Si daca suntem atacati in propria casa, ce ar necesită sa facem? Ei bine, ceea ce fac eu este sa implinesc Galateni 6:1 “Chiar daca un om ar cadea deodata in vreo greseala , voi care sunteti duhovnicesti sa-l ridicati cu duhul blandetei.’si in 1 petru 3:15 "Fiti gata sa raspundeti oricui va cere socoteala de nadejdea care este in voi" Din acest motiv , nu am aruncat piatra inapoi, ci din contra in locul pietrei am aruncat cu “paine.”
Eu sper ca d-l sau d-na Adriana sa fi inteles ca Duhul lui Dumnezeu lucreaza prin Parintele , si ca multe nereguli ale credinciosilor au fost rezolvate acolo , si daca , poate, sute de oameni merg la Mosuni, nu merg acolo sa se distreze, ci pentru ca au probleme. Personal iti pot spune ca atunci cand am venit pentru prima data la Parintele , am venit cu complicații grele, si in ziua de azi ii dau slava lui Dumnezeu pentru ca mi-a rezolvat problemele, si ii multumesc pe aceasta cale, Parintelui pentru rugaciunile care le-a facut pentru mine, pentru lacrimile varsate pentru noi, asa ca oricine ar incerca sa denigreze slujba de la Mosuni, cu mine nu va reusi…
Cat despre celelalte acuzatii pe care le faci, si anume ca Parintele o necinsteste pe Maica Domnului,…sunt parerile tale personale.Maica Domnului isi are locul ei de cinste, pentru ca in trupul ei a fost salajluit FIUL lui DUMNEZEU. …Dar bine ai scris tu acolo ca “a pus o intrebare fireasca”, adica din fire. Sfantul Pavel ne spune ca “omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, ca, pentru el,sunt o nebunie, pentru ca trebuiesc judecate duhovniceste”.
Cred ca e necesitate sa raspund si la cealalta nedumerire a ta si a Adrianei, in leg cu sfintii Parinti. De cateva zile am citit mult despre Sfintii Parinti. Si am gasit ceva care m-a dus cu gandul tot la Biblie.
Autoritatea Sfinþilor Pãrinþi
Biserica mãrturiseºte cã Sfinþii Pãrinþi sunt "organe ale Duhului Sfânt", adicã ne-au grãit nouã "cuvinte cu vigoare multã".
Sfinþii Pãrinþi au nuanþat ºi explicitat învãþãtura Bisericii (una ºi aceeaºi de la începuturi, dar dezvoltatã ºi explicitatã în timp), au precizat-o ºi au apãrat-o în faþa ereziilor.
Totuºi, cum perfecþiunea este un atribut propriu doar a lui Dumnezeu, Sfinþii Pãrinþi nu sunt infailibili, ci au putut avea în scrierile lor anumite inexactitãþi, ori greºeli, pe care nu au avut ocazia sã le îndrepte în momentul vieþii lor pãmânteºti. Pentru aceasta, o scriere a unui Sfânt Pãrinte nu este luatã ca valoare "în sine", ci împreunã cu scrierilor celorlalþi Sfinþi Pãrinþi….
Si un ultim gand, Satan a incercat sa faca dezbinare si pe vremea Sfintilor Parinti, Pavel, Chifa, Apolo..Si pe atunci li se parea unora ca slujba apostolilor nu e identica, A trebuit sa intervina Pavel, sa le spuna ca nu le-a putut vorbi ca unor oameni duhovnicesti pentru ca, ei erau lumesti si asta pentru ca se certau intre ei, ca nu stiau care apostol e mai bun :1 Corinteni cap 3 “ Cine este Pavel? Si cine este Apolo? Niste slujitori ai lui Dumnezeu, prin care ati crezut si fiecare dupa tăria data lui.” Deci puterea data de Dumnezeu, era data diferit chiar si apostolilor. Asa ca , nu tebuie sa intram la judecata , daca si in zilele noastre un Parinte primeste o putere mai mare decat altul . Important este ca “Temelia este ISUS HRISTOS”
Sa luam seama la ce cladim pe acesta temelie”aur , argint, pietre scumpe, lemne, fan, trestie”, …citeste mai departe 1 corinteni 3:13-15
_________________
Chifa |
|
| Sus |
|
|
DI
Junior
Data inscrierii: 30/Sep/2007
Mesaje: 19
|
| Trimis: 03/10/2007 16:22 Titlul subiectului: Re: Mesaj trimis original în: <Data: 01.10.2007 18:18> |
|
|
| XMEN a scris: | Nume: xmen
Email: xmen@yahoo.ca
Comentariu: Are dreptate nu o mai dati in sefeuri. Cultul mosuni e deviat de la Sfanta traditie si are numeroase influente de la alte culte sectare.E ortodox prin nume prin liturgica si cult e sectarism.Ce faceti voi mai jos sa va argumentati cultul se numeste Sola scriptura si e imprumutat de la protestanti.Vedeti-va de cultul vostru si daca vreti sa va justificati cautati in Sfintii parinti si Sfanta traditie argumentele cultului pe care-l practicati nu in rastalmaciri de scripturi.Si oricum are dreptate ca nu cinstiti Maica Domnului si Sfintii.E treaba voastra oricum.Ce barna sa vada respectivul ca ati dat toti cu pietre in el?A pus o intrebare fireasca de ce nu se respecta traditia si nu se cinsteste Maica Domnului?Uitat-va voi de barne inainte sa dati cu pietre.Adica toti oamenii in Biserica Ortodoxa sunt condamnati la pieire ca in tara asta mantuirea e numa la voi. Mai ganditi-va.
Data: 01.10.2007 18:18 |
Despre sectari… Unele precizãri.
Poate ne explici ºi nouã, dece, atunci când vine vorba despre respectarea prevederilor date de cãtre Dumnezeu (ºi asta presupune respectarea cuvântului scris în biblie - poþi sã o numeºti ºi “Sola-Scriptura”) faci asocierea cu cuvântul “sectar”. Pânâ atunci însã, am sã âncerc sã dau eu un rãspuns!
Încep prin a aminti cã, înþelesul cuvântului “sectar” este acela de “incomplet”. Aºadar, folosind acest cuvânt, caracterzezi o entitate ca fiind incompletã faþã de ceea ce tu defineºti a fi întregul (entitatea pe care o consideri completã). Bunãoarã, dacã vom considera biserica apostolicã ca fiind comunitatea de oameni botezaþi, care a fost întemeiatã la Cincizecime, prin pogorârea Sfântului Duh ºi care a pãstrat învãþãtura ºi viaþa apostolicã, cã este “o bisericã completã” (evident mã refer duar la conþinutul învãþãturilor sale, nu la elementele componente, adica la faptul cã nu cupridea pe toþi oamenii care puteau fi mântuiþi), atunci toate celelalte biserici le putem raporta la aceasta. Cred cã pânã aici eºti în asentimentul meu, deci suntem de acord!
Totul a mers bine pânã la anul 1054… De aici însã încep discuþiile! Totuºi, nu avem de reþinut decât cã astãzi, faþã de biserica de atunci, avem un tablou foarte bine populat, ºi ca urmare, destul de “diversificat”! Se ridicã în acest caz problema (naturalã) “în ce constã diversitatea??” Fãrã sã intru în detalii istorice (ie cum de s-a ajuns în aceastã situaþie de fapt…) se poate constata cã astãzi existã un numãr impresionant de “grupari” care se autointituleazã “biserici”, chiar unele dintre ele “biserici ale lui Hristos”! Bineînþeles, ale cui sunt de fapt, asta rãmâne de vãzut!
Reþinem însã cã, fiecare dintre aceste “grupãri” s-a compus ºi se menþine ca entitate în baza unei “declaraþii de credinþã” care este acceptatã de toþi membrii adunãrii, ºi la care bineînþeles aderã toþi membrii (evident dacã nu ar fi aºa, acea grupare nu ar putea exista, ceea ce se poate demonstra uºor prin metoda reducerii la absurd). Necazul, de acum, este ca ºi fãcut…
Sã considerãm acum toate aceste “clase de echivalenþã” în care, bineînþeles cã, includem ºi biserica de care am fãcut vorbire la început, adica biserica apostolicã, aºa cum se prezenta ea de la începuturile ei (adica la cincizecime), pânã in anul 1054. Dacã pe aceasta o considerãm ca reprezentând UN ÎNTREG (presupunere naturalã de altfel), putem vorbi despre celelalte adunãri ca fiind “sectare”, adica ca lipsindu-le “oarece” pe ici pe colea din ceea ce biserica iniþialã poseda.
Nu discutãm asupra aspectului legat de diferenþe, sau în ce constau acestea… Ci aici am sã mã refer strict la faptul cã aceste diferenþe existau, iar existenþa lor a fost de naturã sã inducã pe mulþimea celor care se pretind cã au acelaº Cap – pe Hristos – clase de echivalenþã numite “biserici” (eu le-aº spune mai de grabã “grupãri” decât biserici, cãci capul bisericii este Hristos, iar dacã “biserica” nu are cap pe Hristos, sau nu are cap de loc, mai se poate numi “bisericã”??)
În discuþia asupra diferenþelor, am sã mã refer numai la aspectele care fac sã fie diferenþiate aºazisele “biserici” faþã de biserica apostolicã, cea pe care am convenit sã o considerãm completã din punctul de vedere al învãþãturii cât ºi al practicilor. Diferenþele dintre celelalte “ramuri” ºi/sau grupãri nu sunt relevante pentru discuþia de faþã, ºi nu vor fi luate în consideraþie!
Aºadar, orice învãþãturã deviatã de la învãþãtura apostolicã, care, pe cale de consecinþã a atras dupã sine practicile asociate, constituie o “ciuntire” a setului original, cu care biserica apostolica opera. Ca urmare orice grupare care a preluat acest un “subset” de valori prin excluderea unora dintre învãþãturile bisericii apostolice mai sus menþionate, este o grupare sectarã. Sper ca ºi aici sã fim unul în asentimentul celuilalt.
Dealtfel este uºor de înþeles modul în care aceste “grupari” care au luat fiinþã: unii dintre membrii bisericii apostolice au introdus “învãþãturi strãine”, aºa numitele “erezii”. Alþii au aderat la acestea, ºi necazul iatã, este gata fãcut. Grabnic s-au constituit într-o grupare care s-a separat de bisericã, ºi iaca secta! Bineînþeles, acesta este un exemplu ”didactic”. În realitate situaþiile au fost cu mult mai complexe. Totuºi pentru aceastã discuþie, acest “model” de formare a grupãrilor sectare este suficient de exact. Cu acest model vom putea opera ºi în cele ce urmeazã.
Sper ca pânã aici sã fim deacord! Necazul însã de acum începe!
Este evident acum cã “sectar” este acel membru al unei adunãri (pe care el o va denumi “bisericã” în convingerea lui), care (adunare) nu este DEPOZITARA tuturor învãþãturilor “originale” sã le spunem, care sunt proprii bisericii pe care am fost de acord ca reprezintã “întregul”! Dece nu este depozitara tuturor învãþãturilor originale? Este sinplu de înþeles, uitându-ne la adunarile “sectare”.
Învãþãturile lor EXCLUD o parte din invãþãturile bisericii apostolice amintite. Nu este greu de înþeles! Aºadar, prin excludere, nu mai poþi avea INTREGUL! Este la mintea oricui asta! Nu am sã amintesc aici motivele ºi/sau elementele excluse; este îndeajuns cã am concluzionat asura faptului cã au fost excluse, ºi asta este prinipalul motiv pentru care adunarea este o sectã. Unii au exclus pe unele, alþii au exclus altele, alþii au exclus combinaþii… Fiecare în raport de “lumina” pe care a avut-o (Mai de grabã cred cã s-ar potrivi aici exprimarea “Fiecare în raport de “umbra” în care a stat când a hotãrât”…). Dar noi sã nu judecãm!
Necazul însã este altundeva… cãci satan (împotrivitorul, tatãl minciunii) nu doarme, nu are concediu, week-end, zile libere, sau sãrbãtor! Necazul contã în faptul (shi de aici începem sã nu mai fim de acord) ca, absolut orice “adãugire” la învãþãtura apostolicã este tot de naturã sã “ciunteascã” acea învãþãturã. Este paradoxal, dar asta este de fapt realitatea! Adãugarea unui “ombilic” la o învãþãturã, este de naturã, nu sã facã o “îmbunãþire” a acesteia, ci este de naturã sã o transforme intr-una greºitã, deci inoperabilã. Este evident cã de la un set dat de invãþãturi, se va ajunge la un alt set, în care unele dintre ele, fiind inoperabile, se vor scadea din kitul iniþial… ªi iata altã adunare sectarã! De asta ce zici??
Bunãoarã, pe parcursul primilor 60 de ani începând de la cincizecime, avem mãrturii ale activitãþii sfinþilor consemnate în cartea “faptele apostolilor”. Astfel, sfântul evanghelist Luca consemneazã: “Toþi împreunã erau nelipsiþi de la templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasã, ºi luau hrana, cu plăcere ºi curãþie de inimã” (cap 2:46) iar mai departe este consemnat un episod în care: “Petru ºi Ioan se suiau împreunã la templu, la ceasul rugãciunii: era ceasul al noua-lea” (cap 3:1), iar în capitolul 5, la vers. 42 este deasemeni consemnat: “În fiecare zi, în templu ºi acasã, nu încetau sã înveþe pe oameni ºi sã vesteascã evanghelia lui Hristos.”
Prin aceste exemple vreau sã ilustrez ca încã de la începuturile bisericii lui Hristos, închinarea era un act de o importanþã deosebitã pentru bisericã. Astfel, urmaºii Domnului Hristos se adunau la templu. Dece crezi? Numai pentru rugãciune vrei sã spui?? Sigur cã rugãciunea era unul dintre “punctele” pe care trebuia sã le atingã creºtinul, dar cine îºi poate închipui o rugãciune ascultatã de Dumnezeu dintr-o inimã care este al altui dumnezeu…?? Nu crezi cã era nevoie ca cel care aducea acea rugãciune premergător Creatorului sã-I ºi slujeascã mai întãi, pentru ca rugãciunea sa sã fie primitã?? Iar acea slujire nu este altceva decât actul “închinãrii” (prin termenul “închinare” se înþelege “a pune în slujba…”).
Tot acelaº act (de închinare) se sãvârºa în mod implicit ºi în casele creºtinilor, cu ocazia frângerii pâinii, consemnat in textele amintite prin “frângeau pâinea acasã”. Tu ce faci astãzi dupã ce iei sfânta împãrtãºanie? Mergi la bar, în discotecã sau în alt loc de destrãbãlare?? Eu nu cred. Eu am convingerea, ca dupã Cina la Masa Domnului, mergi mai degrabã în acel loc în care ai posibilitatea de a împini prevederile date de cãtre Însuºi Mântuitorul spunând: “Adevãrat vã spun cã, oridecâteori aþi fãcut aceste lucruri unuia din aceºti foarte neînsemnaþi fraþi ai Mei, Mie mi le-aþi fãcut”. (MAT/25:40) Asta eu o numesc “închinare”!
Asemãnãtor se înþelege din 3:1 despre ceea ce fãceau Petru ºi Ioan în ceasul rugãciunii… Mai mult, in 5:42 este evident cã activitatea pe care o desfãºurau apostolii era de închinare a lor lui Dumnezeu. (ce exemplu de închinare mai elocvent poate fi ca cel de a vesti evanghelia! Nu??)
Evident deci cã nu poate fi scos actul de închinare afarã din învãîãtura apostolicã. Dealtfel în doctrina niciunei secte, acest act nu este lipsit. Oricine se pretinde creaþie a lui Dumnezeu, va avea dorinþã de închinare. Sigur! Necazul vine însã de la modul în care se realizeazã închinarea. ªtim cu toþii cã "Domnului, Dumnezeului tãu sã te închini ºi numai Lui sã-I slujeºti" (cf chiar cuvintelor lui Iisus Hristos, direct de la dumnezeu, fãrã intermediar, ca în EXD cap 20!!!) Deci farã dubii!.
Ca dovadã incontestabilã a faptului ca cei din biserica primarã cunoºteau acest principiu al închinãrii, sunt cele relatate tot în cartea Faptele Apostolilor, cap. 10:25 unde sunt consemnate urmãtoarele: “Când era sã intre Petru, Corneliu, care-i ieºise înainte, s-a aruncat la picioarele lui, ºi i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat, ºi a zis: "Scoalã-te, ºi eu sunt om!"” Iar în scrisoarea apostolului Pavel cãtre locuitorii romei, acesta aratã consecinþele dezastruoase pe care le poate avea închinarea falsã, arãtând în continuare motivul: “cãci au schimbat în minciunã adevãrul lui Dumnezeu, ºi au slujit ºi s-au închinat fãpturii în locul Fãcãtorului, care este binecuvântat în veci! Amin.”
Biserica primarã era curatã deoarece era cu adevãrat depozitara adevãrurilor sacre transmise de cãtre Dumnezeu prin însiºi Trimisul Sãu, Hristosul! Nu acelaº lucru avea sã se întâmpe de-a lungul veacurilor cu biserica. Bunãoarã, dacã cumva cineva din bisericã, cu bunã ºtiinþã sau mai din neºtiinþã câteodatã face adãugiri, ºi dintr-un exces de zel crește actul închinãrii la persoane (care dealtfel au fost sfinte, iar în prezent se bucurã de multã cinstire din partea membrilor bisericii), asigură acest act important la o practicã idolatrã, care nu poate sã facã decât a “elimina” actul închinîrii dintre învãþãturile cât ºi practicile aprobate de cãtre biserica apostolicã.
Iatã aºadar, un mod simplu ºi inocent de a deveni sectar, pe nesimþite…
Dar necazul nu se opreºte aici, deoarece satan iºi doreºte mãrire, cît ºi stãpânire peste cât mai mulþi! Tot din excess de zel, tãnãrul nostru sectar, fiind dealtfel super convins de plinãtatea învãþãturilor ºi practicilor sale, mai ºi loveºte în stânga ºi în dreapta, peste tot nimereºte pe alþi fraþi ai lui care nu subscriu la splendida lui învãþãturã, de a cãrei valabilitate este dealtfel foarte convins, dar pentru care nu are argumente biblice.
ªi veacurile trec…
Apoi, dupã ce momentul acoperã “izvoarele” acestor învãþãturi ºi practici asociate lor, căci actualii tineri “creºtini” nu pot justifica scripturistic învãþãturile ºi nici prcticile lor, ei fac apel la o formulã magicã, cu care reuºesc sã astupe gura diletanþilor. Presupun cã ºtiþi ce urmeazã aici…
Când justificarea biblicã nu mai are loc, când justificarea biblicã nu poate fi adusã, sau, mai grav, atunci îndată ce o învãþãturã sau practicã contravine unei alte învãþãturi care este biblicã, tânãrul nostru (mai mult zelos decât urmaº al lui Hristos), replicã: “Aceasta este conform “sfintei tradiþii”!!”. Auziþi voi! Ca ºi cum TRADIÞIA ar fi ceva care ar putea sluji lui Dumnezeu! Ca sã traduc aici, mai limpede, tradiþia, (un cumul de obiceiuri dezvoltate de cãtre oameni dupã bunul lor plac, care pe deasupra se ºi altereazã în timp fãrã nici un fel de control (ca duar asta-i tradiþie – care nu este scrisã)) tradiþia deci poate sã fie pusã, sau este pusã în slujba lui Dumnezeu. (ca duar d-aia-i sfântã). Pei cum vã puteþi închipui niºte obiceiuri inventate de oameni, dupã bunul lor plac, bine alterate în timp (prin trecerea timpului), sã poatã fi puse în slujba lui Dumnezeu??.
Pei nu este de mirare ca astãzi sunt biserici pline de prietene care vin la rugãciune cu capul descoperit, în nãdragi, cu toate vopselele ºi tatuajele pe ele!! Bãrbaþi în tricouri ºi pantaloni scurþi… Nu ar fi de mirare ca peste un timp ºi astea sã fie incluse în sfânta tradiþie. Nu recunoaºteþi un roker dupã port, un hippy dupã port?? Nu socotiþi cã deja portul lor este de mult intrat în “tradiþia rock”, în “tradiþia hippy”. Si cãte ºi mai cãte “tradiþii” d-astea putem vedea astazi la tot pasul… Ce sã mai vorbim dacã prin Statele Unite s-au înfiinþat ºi biserici cu preoþi femei?? Mai rãmâne sã se proiecteze case de închinare cu locuri pentru fumãtori ºi pentru nefumãtori (ºi desigur, la fumãtori, loc singular destinat pentru copii între 7 ºi 14 ani!!). ªi sã fiþi siguri cã peste câteva sute de ani, dacã va avea vreunul nefericita inspiraþie sã întrebe de unde sunt toate astea, cã la biblie nu scrie despre ele (decãt cã ar fi în iad), va primi cu celebrul raspuns: “din (sfanta) tradiþie”! Ce ziceti de asta?? Cam greu de acceptat, nu. Sigur ca greu de acceptat acest scenariu! Dar cam asta este adevarul! Viaþa bate filmul, p-asta aþi auzit-o??
Noi care venim la rugãciune p-acolea pe la Moºuni nu prea avem rãspunsuri la întrebãrile pe care ni le adresaþi voi, cã noi, ca ºi oile, mergem unii dupã alþii ºi nici nu ºtim dupã cine ne-am luat; Mergem aºa “cu gloata” din inerþie ºi nici nu ºtim unde trebuie sã ajungem! Dar dacã tot v-aþi gândit unii sã ne atrageþi atenþia cã nu respectãm anumite "norme metodologice", faceþi-vã ºi voi traba pânã la capãt, ºi veniþi aici, ca sã ne ºi vedem, ºi sã ne învãþaþi astfel pe viu. Nu prin texte semnate cu pseudonime, care mai degrabã vor sã facã tulburare decât sã zideascã! Cã dacã nu ºtim, nu ºtim; dar daca ne învãþaþi voi, care vã pricepeþi (cã altminteri cum de v-aþi ridicat glasul dacã nu eraþi tobã de pricepere...), o sã ºtim!
Hai, vã aºteptãm!
_________________
D.I.
dece_mosuni@yahoo.com |
|
| Sus |
|
|
|
|
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum
Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum
Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteti vota in chestionarele din acest forum
|
Powered by phpBB © 2001, 2005 phpBB Group
Fa-ti si tu propriul forum GRATUIT, pe www.myforum.ro
|
FAQ
Cautare
Membri
Grupuri
Inregistrare
Profil
Mesaje private
Autentificare
